Andreea Vasile, despre rolul care sparge tiparele: „Am vrut să reacționeze frust, total necosmetizat”

Andreea Vasile are un nou rol complex în filmul „3 zile în septembrie“, regizat de Tudor Giurgiu și lansat deja în cinematografe. Filmul este construit în jurul unui cadru-secvență de 65 de minute, filmat fără întreruperi, care urmărește personajul principal fără refugiul oferit de montaj. Giurgiu este regizor și fondator al Romanian Film Promotion, asociația care organizează Transilvania International Film Festival.

Bianca, un personaj care refuză captivitatea

În „3 zile în septembrie“, Vasile o interpretează pe Bianca, o femeie a cărei nuntă se destramă chiar înainte să înceapă. În doar câteva ore, personajul trece printr-o gamă intensă de emoții: furie, rușine, neputință, frică, revoltă și, în final, libertate. Întreaga filmare a cerut o disciplină extremă, cu 15 actori și echipa tehnică funcționând ca un singur mecanism.

Adevărul fără filtre

„Cel mai greu a fost să nu-i stau în cale. Cu cine sunt eu, cu ce știu sau nu știu, cu gândurile mele, fricile mele, reținerile mele“, a spus Vasile. Actrița și-a dorit să lase personajul să reacționeze „în felul frust, total necosmetizat, uneori strident, alteori dramatic“, fără să delimiteze emoțiile, pentru că în viața reală acestea „se contaminează una pe cealaltă“.

Spațiul pentru improvizație a fost aproape inexistent, dat fiind strictețea coregrafiei. O singură replică — din cearta din duș — a apărut spontan la o repetiție și a fost păstrată pentru că se potrivea perfect.

Femeia din Noul Cinema Românesc

Bianca rupe tiparul femeii statice, des întâlnit în filmele românești după 2000. După cum observă cercetătoarea Bianca Andreea Bănică, în acestea „bărbatul intră și iese dintr-o situație [...] în timp ce femeia este statică“. Bianca nu acceptă situația — acționează, pune întrebări, decide.

Vasile este totuși prudentă cu ideea că un singur personaj poate schimba o mentalitate. „Bianca refuză să rămână prinsă în ce i se întâmplă. Pune întrebări, reacționează fără să cosmetizeze nimic, greșește, dar important e că simte că trebuie să meargă mai departe“. Ea crede că există deja în România o generație de femei care „își pun întrebări, chestionează, decid, aleg“, doar că „poate că au lipsit din cinematografie“.

Scenariul și perspectiva feminină

Scenarul este semnat de trei bărbați: Conrad Mericoffer, Tudor Giurgiu și Radu Grigore. Vasile crede că au surprins bine reacția la trădare, pentru că „nu sunt chestiuni care țin de gen, sunt profund umane“. Contribuția ei a fost minoră, la nivel de nuanțe. Cel mai mult i-a plăcut că personajul ei nu a fost redus la clișeul de „femeia înșelată“. „E un personaj nuanțat, are contradicții, vulnerabilități și e, de fapt, personajul în jurul căruia se construiește întreaga poveste“.