DOCUMENTAR: Sofia Vicoveanca, vocea emblematică a folclorului bucovinean, aniversează 85 de ani (23 septembrie)

Sofia Vicoveanca, pe numele ei de naștere Sofia Fusa, este, fără dar și poate, una dintre cele mai mari și mai iubite voci ale muzicii populare românești. S-a născut la 23 septembrie 1941, în Toporăuți, o localitate din apropierea Cernăuțiului — deci, dacă vă întrebați de unde vine acea căldură aparte din cântecele ei, e direct din inima Bucovinei istorice. Familia s-a mutat ulterior în zona Vicovu de Jos, județul Suceava, iar de atunci Bucovina a devenit nu doar casa ei, ci și sursa de inspirație pentru o carieră artistică pe care puțini o pot egala.

Nu e doar o simplă cântăreață de folclor — e o instituție care funcționează impecabil de peste șase decenii. A urmat Școala Populară de Artă din Suceava, iar în 1959 a fost angajată prin concurs ca solistă de muzică populară la Ansamblul de Cântece și Dansuri „Ciprian Porumbescu" din Suceava. Concurs, nu pile, nu relații — concurs. Asta spune mult despre ce însemna și ce înseamnă această femeie. Mai târziu, din 1998, activitatea sa profesională a fost legată și de Ansamblul „Rapsozii Botoșanilor", dovadă că dragostea publicului pentru vocea ei nu cunoaște granițe regionale.

Repertoriul Sofiei Vicoveanca este un adevărat tezaur al sufletului românesc: cântece de leagăn, doine de dragoste și dor, colinde, bocete, balade, cântece de nuntă și de voie bună. Adică tot ce simte un om de-a lungul unei vieți, ea a pus în cântec. A înregistrat materiale pentru case de discuri, radio și televiziune și a susținut turnee atât în țară, cât și în străinătate. Discografia sa se întinde pe mai mult de cinci decenii, de la primele înregistrări realizate pentru Electrecord până la albumele disponibile azi în format digital. Printre titlurile reprezentative care i-au marcat cariera se numără „Bucovină, mândră floare", „Eu cânt că mi-i lumea dragă", „Ca la Vicov", „În seara de Ajun" sau „Tare-s mândră de-al meu neam" — titluri care spun, fiecare în felul lui, o poveste despre cine este această femeie și ce iubește.

Mai mult decât o voce: un fenomen cultural

Dacă tot ce ați citit până acum nu v-a convins că Sofia Vicoveanca e un fenomen complet, aflați că a făcut și film. Da, a jucat alături de Amza Pellea, Gheorghe Dinică, Maia Morgenstern și Horațiu Mălăele, în pelicule precum „Dimitrie Cantemir" (1973), „Vânătoarea de vulpi" (1980), „Casa din vis" (1991) și „Sarea în bucate" (2001). Și ca și cum scena, studioul de înregistrări și platourile de filmare nu erau de ajuns, a publicat și două volume de versuri: „Dureri ascunse" (1996) și „Cu inima-n palme" (2004). O artistă completă, fără niciun dubiu.

Distincții, premii și un respect câștigat cu adevărat

Cariera ei a fost recompensată cu distincții naționale importante: Meritul Cultural clasa a IV-a (1973), Medalia Tudor Vladimirescu cl. I (1975), Medalia Meritul Cultural cl. I (1976), Crucea Națională „Serviciul Credincios" clasa a III-a (2002) și Ordinul Național „Meritul Cultural" în grad de Mare Ofițer (2004). În octombrie 2014, la Castelul Peleș, Principesa Moștenitoare Margareta i-a conferit Ordinul „Coroana României" în grad de Cavaler — un moment care ar fi oprit orice altă artistă în loc, măcar pentru o zi. La acestea se adaugă premiul de excelență pentru întreaga activitate de la Gala Premiilor Uniunii Muzicienilor Interpreți din România în 2012, un premiu la gala „Superlativele VIP" în 2005 și un premiu pentru interpretare la Gala Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România în 2017. Este, de asemenea, cetățean de onoare în numeroase orașe și comune — de la Suceava, Rădăuți, Siret și Putna, până la municipiul București (din 28 noiembrie 2011). Cam greu de numărat pe degete.

O legendă care nu stă locului

Chiar și cu atâtea decenii de carieră, Sofia Vicoveanca nu a dat semne că ar vrea să se oprească. Între 2017 și 2021, a participat la festivaluri importante, de la „RomânIA Autentică" la Iași până la Festivalul Internațional de Muzică „Mărțișor" din Republica Moldova. În 2018, anul Centenarului Marii Uniri, a susținut două recitaluri în Regatul Danemarcei, la Aalborg și Copenhaga, la invitația Ambasadei României. Anul 2025 a fost dens în apariții publice: în aprilie a evoluat pe scena Sălii Palatului la spectacolul „Potcoava de aur", în iulie a fost invitată specială la Festivalul Internațional „Cântecul de dragoste de-a lungul Dunării" de la Brăila, iar în septembrie a susținut un recital la prima ediție a Festivalului Național de Folclor „Bucovină, mândră floare!", la Suceava și Vicovu de Jos — eveniment al cărui trofeu îi poartă numele.

Începutul lui 2026 a adus o cumpănă medicală, artista suferind în ianuarie un infarct, tratată la Spitalul Clinic Județean de Urgență din Suceava. Iar dacă vă așteptați la un final trist, greșiți adresa: la 24 martie 2026, a primit Premiul pentru întreaga activitate la cea de-a doua ediție a Galei UCIMR, în Sala Mare a Ateneului Român. Acum se pregătește pentru concertul „Rădăcini", pe 13 octombrie 2026, la Sala Palatului din București — o celebrare a folclorului românesc și a unei cariere dedicate în întregime cântecului popular. La 85 de ani, Sofia Vicoveanca ne dă lecții de profesionalism și pasiune. Dacă așa arată opt decenii și jumătate de viață trăită cu cântecul, ne înscriem și noi.