Adina Buzatu, un râu de lacrimi și maraton de pregătiri la nunta fiicei sale, Sara

Adina Buzatu nu e la primul baraj de emoții la o nuntă, dar acum, cu fiica ei Sara în rochie de mireasă, a dus lacrimile la nivel olimpic. Cununia civilă și religioasă Sarei cu Luca, urmată de petrecere grandioasă, a fost un vulcan emoțional pentru celebra stilistă.
Pregătirile pentru marea zi au fost un maraton. Adina a fost pe scaunul de machiaj de la șapte dimineața, apoi direct la coafor. Dar chiar și cu program strict, emoțiile au copleșit-o: nici nu a dormit o clipă înainte de eveniment.
Și lacrimile nu au fost o surpriză doar în ziua cea mare. Adina a mărturisit că a plâns la fiecare probă a rochiei de mireasă. "Am plâns la fiecare probă a rochiei de mireasă. Am dat apă la șoricei", a declarat ea la România TV. Fiecare centimetru de dantelă, fiecare voal au stârnit un flux emoțional matern.
Cu toate că Adina era în codru emoțional, mirii au optat pentru o atmosferă relaxată. Sara și Luca și-au dorit o nuntă în mijlocul naturii, într-un castel – genul de eveniment unde eleganța se întâlnește cu lejeritatea.
Nici mireasa Sara nu a fost scutită de emoții, dar a declarat că este o "mireasă liniștită". Obiectivul ei principal: invitații să se distreze. Rochia de la petrecere e diferită de cea purtată la cununia religioasă și a fost semnată de Nicoleta Negură.
Cununia religioasă a avut loc acum două săptămâni la Biserica Popa Nan, un loc cu semnificație aparte pentru familie. Acolo bunicul Sarei o ducea când era mică, să aprindă o lumânare și să spună o rugăciune. "Pentru cununia religioasă Sara a ales Biserica Popa Nan, un loc foarte apropiat sufletește de familia noastră", a relatat Adina. "Când era copil, tatăl meu o ducea la grădiniță și se opreau împreună aici să spună o rugăciune și să aprindă o lumânare. Este și biserica în care au avut loc de-a lungul anilor momente importante pentru familia noastră."
Acum că mirii sunt gata cu petrecerea grandioasă, lacrimile Adinei au fost probabil compensate de multă distracție și dans.
