La 84 de ani, Franco Nero dezvăluie secretul unei cariere de 60 de ani

Dacă ești fan filme clasice sau pur și simplu vrei să vezi cum arată o legendă vie a cinematografiei, atunci numele Franco Nero îți sună familiar. La 84 de ani, cu o carieră de șase decenii în spate, omul e un veteran în sensul cel mai complet al cuvântului. Tocmai și-a primit o stea pe Walk of Fame la Hollywood, iar la celebrarea organizată la Ministerul italian al Culturii a vorbit deschis despre cine l-a ajutat să ajungă aici. Nu e un secret ezoteric, ci două nume grele: actorul Laurence Olivier și regizorul John Huston.

Franco Nero a devenit celebru în 1966 cu rolul iconic din „Django", un western spaghetti care l-a transformat instant într-un anti-erou de legendă. De atunci și până acum, a jucat în aproximativ o mie de roluri și nu s-a oprit o secundă — de la cowboy dur, la drame complexe și până la un cameo de senzație în „Django Unchained" al lui Quentin Tarantino. Actorul italian nu tratează meseria ca pe un sprint, ci ca pe un maraton fără linie de finish. Și, sincer, rezultatele vorbesc de la sine.

Nero a explicat că succesul lui nu e doar despre talent, ci despre o decizie luată la început de drum, ghidat de niște monștri sacri ai cinematografiei. Sfatul cheie a venit de la Laurence Olivier, o legendă a teatrului și filmului mondial. Cuvintele lui Olivier sunt directe și merită citate integral: „Sigur, ai un fizic grozav, ai putea juca rolul eroului, așa cum o fac americanii — mereu proaspăt bărbierit și mereu învingător. Dar ce monotonie! Sau ai putea să fii actor: să schimbi constant rolurile și, deși vei avea suișuri și coborâșuri, pe termen lung vei culege roadele." Nero a ales varianta a doua. Se pare că strategia a funcționat de minune, având în vedere că omul e pe platouri de 60 de ani și încă are energie să vorbească despre asta cu entuziasm la un eveniment oficial.

Pe lângă Olivier, un alt titan care i-a marcat cariera a fost regizorul John Huston, cel care l-a distribuit în filmul „The Bible" tot în 1966 — un an de aur pentru Nero, orice ai zice. Dar mai important decât distribuția în sine, Huston a fost un mentor personal: i-a predat engleza și i-a dat înregistrări cu piese de Shakespeare jucate în engleză, pregătindu-l astfel pentru producția „Camelot" din 1967. Un regizor legendar care îți predă engleza cu Shakespeare ca manual — nu prea ai unde să dai greș după asta. Și chiar n-a dat. Pe platoul lui „Camelot" a cunoscut-o pe viitoarea sa soție, actrița Vanessa Redgrave, cu care are un fiu. Să înveți engleza de la un regizor legendar, să joci în producții mari și să-ți întâlnești și marea iubire pe platou — cam asta înseamnă să fii Franco Nero.

El însuși se descrie cu o simplitate dezarmantă: „Sunt ca un tractor. Nu mă opresc." Și nu e doar o figură de stil — omul s-a implicat de-a lungul anilor nu doar în actorie, ci și în regie, în scrierea de scenarii și în producție. „Sunt un om al cinematografiei, așa că sunt foarte mulțumit", a declarat el la eveniment. Când ai o carieră atât de variată și de lungă, mulțumirea asta nu sună a modestie forțată, ci a adevăr spus simplu.

Faptul că Franco Nero e încă activ și apreciat la 84 de ani, cu o stea pe Walk of Fame și laude de la miniștri italieni, e o dovadă clară că alegerile lui timpurii au contat enorm. Ministrul Culturii, Alessandro Giuli, a declarat candid: „Sunt ministru, dar mi-ar plăcea să fiu Franco Nero." Iar subsecretarul de stat Lucia Borgonzoni a subliniat că actorul a fost mereu ignorat de cercurile „radical-șic" — ceea ce face recunoașterea oficială cu atât mai meritată. Omul a fost prea ocupat să joace în o mie de filme ca să se îngrijoreze de ce zice gașca fițoasă despre el. Iar acum, gașca fițoasă n-are altceva de făcut decât să privească.