Ștefania Uță despre durerea din atletism și de ce nu ar suporta să facă sport de echipă

Ștefania Uță a fost invitată la emisiunea „Invitatul de 12”, difuzată la Kanal D2 și Radio Impuls, unde a vorbit deschis despre realitățile din spatele performanțelor sale. La 19 ani, atleta a ajuns deja în elita mondială, dar drumul până acolo nu a fost doar despre recorduri, ci și despre o disciplină riguroasă și efort constant.

Durerea care devine rutină

În discuția cu prezentatorul Cosmin Cernat, Ștefania a analizat ce anume îi determină pe oameni să aleagă atletismul, un sport care nu iartă. Atleta a recunoscut că există o componentă de suferință fizică prezentă la fiecare antrenament. Conform cuvintelelor sale, este „o durere prin care treci la fiecare antrenament”, însă specificul sportului este acela că această senzație este uitată rapid, deoarece urmează imediat următoarea sesiune de pregătire.

Pentru ea, însă, acest efort este compensat de satisfacția imensă de a vedea rezultatele muncii depuse. Plăcerea supremă vine din faptul că atletismul este un sport individual, oferindu-i posibilitatea de a ști că tot ceea ce a realizat este rezultatul exclusiv al propriilor străduințe.

De ce refuză sporturile de echipă

Spiritul competitiv este unul dintre cele mai puternice trăsături ale campioanei, iar acesta vine împreună cu o dorință clară de independență. Ștefania a explicat punctual de ce nu i-ar plăcea să practice un sport de echipă: nu suportă ideea de a depinde de altcineva pentru succesul său.

Atleta a dat un exemplu concret, spunând că dacă un coechipier s-ar simți prost într-o zi importantă, ea s-ar „oftica puțin”. Pentru Ștefania, este mult mai acceptabil să piardă din cauza propriei performanțe decât să fie limitată de contextul sau starea unui alt coleg. Această abordare îi confirmă preferința pentru sportul în care se bazează doar pe propriile forțe.

Echilibrul dintre medalii și viața de adolescentă

Chiar dacă sportul de performanță impune sacrificii și o rigoare strictă, Ștefania crede în conceptul de limită. Ea consideră că toate lucrurile trebuie făcute cu măsură, astfel încât să existe spațiu și pentru bucuriile specifice vârstei sale, dincolo de programul de antrenamente.

Întrebată despre ce o face fericită în afara pistei, tânăra a vorbit despre valorizarea timpului liber și a spontaneității. Pentru ea, fericirea înseamnă să își poată alege singură ce să facă în momentele de relaxare, fie că este vorba despre a călători, a citi, a picta sau pur și simplu de a ieși cu prietenii. Sentimentul că timpul îi aparține și că poate alege singură ce să facă cu el contează mult pentru ea.

Obiectul care a devenit trofeu

În cadrul rubrica „Obiectul cu poveste”, Ștefania a prezentat un obiect cu o semnificație profundă, care îi amintește de unul dintre cele mai grele momente din cariera sa. Obiectul a oprit-o din alergat tot anul acela.

Totuși, perspectiva campioanei asupra acelui moment s-a schimbat în timp. Acum, obiectul îi arată că a reușit să treacă peste, că este puternică și că nu s-a oprit. Atleta a menționat că obiectul se află în posesia antrenoarei sale, Alina Enescu, fiind expus în living ca un adevărat trofeu.

La finalul emisiunii, Ștefania a fost provocată să răspundă unei întrebări secrete lăsate de Cristina Dorobanțu: „Simți că timpul te-a ajutat să obții ce ai visat?”.

Credeți că e mai bine să pierzi singură sau să câștigi doar pentru că ai avut un coechipier imbatabil?