Andreea Vasile despre drama din „3 zile în septembrie”: presiunea de a ierta și combaterea stereotipurilor
În noua producție semnată de Tudor Giurgiu, personajul Biancăi trece printr-un rollercoaster emoțional în doar câteva ore. De la revoltă, furie și rușine, până la neputință și, în final, eliberare, actrița Andreea Vasile a avut de gestionat un spectru complet de trăiri violente. Povestea pleacă de la un punct critic: Bianca descoperă infidelitatea partenerului său chiar înainte de nuntă, dar decide că nu va accepta rolul pasiv pe care ceilalți vor să i-l impună.
O producție fără momente de respiro
Filmul a fost construit astfel încât protagonistei să nu îi fie oferit niciun moment de pauză sau posibilitatea de a se ascunde în spatele montajului. Totul a depins de o rigoare milimetrică, implicând o distribuție de 15 actori care au trebuit să se sincronizeze constant. Din cauza constrângerilor de platou, spațiul pentru improvizație a fost minim. Singura replică nescriptată care a ajuns în final a fost una rostită la repetiții, în timpul unei scene de ceartă la duș cu Emilian.
Una dintre cele mai intense coregrafii de grup a fost scena de 15 minute filmată la piscină, unde toți cei 15 actori se ceartă în același timp. Andreea Vasile a menționat, de asemenea, efortul fizic depus de operatorul Alex Dorobanțu, în timp de ceea ce restul echipei — regizorii, responsabilii de sunet și recuzită — trebuia să rămână invizibili, ascunzându-se pe podea, pe capotă, într-un titicar sau deplasându-se într-un bloc compact între autobuze.
Provocările emoționale și vulnerabilitatea
Pentru Andreea Vasile, miza principală a fost să nu își pună limite sau rețineri, lăsând reacțiile Biancăi să curgă necosmetizat, indiferent dacă au fost stridente sau dramatice. Ea a vrut ca emoțiile să se contamineze natural, nu să pară segmentate artificial pe ecran. În scenariul scris de Conrad Mericoffer, Tudor Giurgiu și Radu Grigore, drama trădării se suprapune și peste sentimentul Biancăi de a fi incompletă ca femeie, din cauza imposibilității de a avea copii.
Actrița a precizat că s-a concentrat pe menținerea vulnerabilității, evitând să transforme durerea personajului într-o simplă demonstrație de virtuozitate actoricească. Mai mult, ea respinge ideea că actorul trebuie să caute asemănări între propria persoană și personajul interpretat, considerând că scopul este să înțeleagă o logică diferită pentru a face loc rolului.
Presiunea socială și ruptura cu tradiția
Un aspect puternic al filmului este presiunea exercitată de cercul apropiat — mama, prietena cea mai bună și o femeie mai în vârstă — care o îndeamnă pe Bianca să nu renunțe la căsnicie. Andreea Vasile observă cum, în această dinamică, vina este transferată subtil pe umerii femeii. Referitor la interpretarea Emiliei Popescu în rolul mamei Biancăi, actrița a numit-o o partitură remarcabilă.
Analizând sfaturile oferite de părinți, Andreea Vasile a făcut o trimitere la filmul „Din dragoste cu cele mai bune intenții” (regizat de Adrian Sitaru), sugerând că multe suferințe provin din frică și hiperprotecție. Ea consideră că părinții ar trebui să se întrebe dacă recomandările lor le permit copiilor să își trăiască propria viață sau doar îi forțează să repete temerile generației anterioare.
Referitor la faptul că Bianca este un personaj feminin activ — spre deosebire de multe producții din Noul Cinema Românesc, unde femeile erau adesea statice față de acțiunea bărbaților —, actrița a declarat că ar fi prudentă să nu considere personajul exponentul tuturor femeilor din țară. Totuși, recunoaște că femeile care iau decizii radicale există de mult timp, dar au fost rare ca axe centrale în cinematografia autohtonă. Deși finalul filmului este deschis, pentru Andreea Vasile traiectoria este clară: Bianca alege să meargă mai departe.
Context
Filmul este regizat de Tudor Giurgiu, un regizor format la Academia de Film din București, fost președinte al TVR și fondator al companiei Librafilm și al Romanian Film Promotion, organizând totodată Transilvania International Film Festival.